De o saptamana si mai bine bietul Mitica Escrocherescu isi munceste creierul pentru a gasi o solutie la o chestie foarte delicata.
Ar fi dorit bietul baiat sa se duca sa ia putin aer prin capitala, ca de, in provincie te saturi repede de viata monotona ce domneste, mai ales la Ploiesti, unde, din pacate, era bietul Mitica cu serviciul (?)… Si cum va spuneam, ii venise un dor de capitala si de petreceri prin cluburi de fite, incat ar fi dat orice sa poata fi odata acolo, sa petreaca catusi de nitel; dar vezi, un lucru de nimic il impiedica: nu prea avea marunt si de cei mari nu mai vazuse demult, cam de cand marise la loc Ponta salariile bugetarilor.
Cand era mai amarat ca oricand, caci vedea ca pe zi ce trece tot mai putina speranta avea, se intalni cu popa Ion de la biserica Sf. Gheorghe, cu care devenise bun prieten. Cum il vazu de departe, fata posomorata i se lumina. Si isi si zise: ”evrika !”.
Ajungand in dreptul popii, il saluta cuviincios:
-Saru-mana, parinte.
-Pace tie, fiule.
-Ce mai faci, parinte ?
-Oarecum bine. Tocmai vin de la o inmormantare.
-Ai auzit-o p-aia noua?
-?
-Maine ma duc la Bucuresti.
-Mergi cu Dumnezeu, taica si sa te intorci sanatos.
-Am sa ma duc si pe la o expozitie.
-Care expozitie?
-Aia cu animale de companie, ce nu stii ?
-A, ba da…
-Cica sunt o multime de minuni acolo. Am auzit ca acolo e si un japonez – stii ca acum asiaticii sunt la moda - care pentru o mie de lei invata in cel mai scurt timp pe orice caine sa vorbeasca, ca mine, ca d-ta, in fine, ca omul.
(Popa avea un caine de nu stiu ce rasa pe care-l iubea foarte mult)
-Ce spui taica ?... A iesit dracul pe pamant, Doamne iarta-ma !
-Ce draci, parinte !? Stiinta a inaintat si atata tot. Dar nu asta e vorba; eu ma gandeam sa-l inscrii si d-ta pe Shoshon al dumitale, ca tot asiatic e si ar invata mai repede ca altii. Altfel te-ai intelege cu el. Eu tot am drum la capitala…de ce sa pierzi d-ta vreo inmormantare…si apoi ce-i la d-ta 1000 de lei ?
-Nu-i vorba de bani, taica…Dar te cari d-ta cu potaia mea ?...
-Parinte, eu fac orice pentru d-ta, ca te stimez, dar mi-era ca nu ai incredere…
-Vai de mine, zise popa protestand. Cum poti sa crezi asa ceva? Vino, te rog, inainte de plecare sa-ti dau banii si pe Shoshon.
-Voi veni, taica, cum sa nu…
-Mergi cu Domnul,fiule!
A doua zi dis-de-dimineata Mitica iesea de la popa cu cainele in lesa si cu portretele lui Eminescu in buzunar…
Dupa doua zile, Mitica trimise telegrama popii, popa nestiind sa citeasca SMSuri:
“Am inscris pe Shoshon, dar japonezul zice ca are memorie grea si nu a invatat decat cateva cuvinte fara legatura. Daca ii mai dau doua mii il invata sa lege fraze.”
Popa, auzind ca totusi face progrese, invatand sa rosteasca cuvinte omenesti, trimise degraba cele doua mii.
Dupa alte trei zile alta telegrama de la Mitica:
“A invatat toate cuvintele, dar sta prost la gramatica; nu leaga fraze si japonezul si-a cam pierdut rabdarea. Fara inca trei mii nici nu vrea sa mai auda de el…”
Popa mai intai se posomora, dar apoi isi zise ca daca tot a cheltuit atatia bani macar sa termine treaba, sa stie pe ce i-a dat. Asa ca…mai trimise lui Mitica trei mii de lei.
Dupa alte doua zile alta telegrama:
“A invatat sa vorbeasca perfect ! Japonezul zice ca daca vrei sa si cante te mai costa trei mii ! Ce sa-i zic ?”
-I-auzi dracovenie ! se mira popa. Hai sa si cante…
Dupa inca doua zile alta telegrama:
“I-am zis japonezului ca stapanul lui e popa ! Cu trei mii il invata sa cante si psalmii… Ce sa-i zic?”
-Asta-i si mai mare dracovenie ! Da’ de ce nu ? Sa vezi de ce veste ma fac !
Dar de acum regulata ”pensie” se cam termina, ca nu stia ce sa mai inventeze si nici sa mai stea in capitala nu mai avea cu ce, iar la intoarcere trebuia sa duca si potaia popii sa vada pe ce a dat banii.
Ajuns la Ploiesti, se duse intins la casa parohiala.
-Saru-mana, parinte.
-Bine-ai venit, fiule. Dar unde l-ai lasat pe Shoshon ?
-Pe Shoshon…? Sssst ! Te rog, asi vrea sa vorbim intre patru ochi.
Popa, nerabdator, facu vant Maritii, vanzatoarea de lumanari, apoi lui Mitica:
-Acu’ zi, ce ai de spus ?
-Uite ce e, parinte: Shoshon invatase sa vorbeasca ca mine, ca d-ta si ca oricare altul, ba chiar sa cante ca un…ca un…
-…tenor de la Opera Romana, dar unde-i !?...
-Stai sa vezi ! In tren, ca nu m-a primit in autocar cu el, a spus asa niste vorbe, ca, cu toata cearta mea, ba chiar l-am si batut, sa ma ierti, ca stiu ca-l iubeai, n-am putut sa-l fac sa taca. Si…
-Si…?
-L-am aruncat pe fereastra ca pe Bubico !
-L-ai aruncat, mizerabile ?! Pe Shoshon al meu!...Mizera…
-Hooo ! Stai asa parinte ! Nu te infuria. ! Ca nu stii ce vorbe spunea. Daca afli o sa-mi dai dreptate…
-Ei, ce spunea ?
- Spunea calatorilor ca popa Ion de la biserica Sf. Gheorghe din Ploiesti doarme cu Marita lumanareasa si pe el il scoate in curte…
-Sssst !!! Sa nu te-auda careva ! Auzi dumneata, a dracului javra, abia invatase sa vorbeasca si si incepuse sa toarne minciuni ! Presupun ca nu l-ai crezut !?
-Se poate parinte ?...
-Bravo, taica ! Bine-ai facut ca l-ai dat la dracu' !...
