Oare cati dintre noi au spus asta dupa o dezamagire crancena?
Nu stiu cum e la voi, insa eu am spus-o de cateva ori.
Oricat de mult ne-ar placea sa credem ca suntem perfecti… nu suntem!
Oricat de tari ne-am dori sa fim… gresim! Gresim mult pana cand ajungem sa fim intelepti, pana cand ne dam seama ca de fapt iubirea nu este un norisor roz sau ceva ce ne este garantat de vreo forta divina…
Pana ajungi sa te cunosti bine, pana ajungi sa stii exact ce iti doresti… orbecai intr-o pseudo iubire si iti umpli sufletul de gauri dureroase.
De fiecare data cand o relatie se incheie, ajungi sa spui – nu credeam ca o sa mi se intample tocmai mie una ca asta!
Ba sa crezi! Daca nu esti atent, daca te arunci cu capul inainte fara sa pui putina ratiune… ti se intampla!
Daca ai senzatia ca o relatie se strica si se incheie doar din vina unuia… atunci ai sanse sa ti-o iei cu repetitie!
Nu exista relatie care se strica sau se incheie din vina unui singur partener!
O relatie implica doua persoane si, daca esti sincer cu tine, vei vedea ca si tu ai pus umarul la finalizarea ei…
Din punctul meu de vedere, relatiile sunt ca dietele – e nevoie de disciplina – uneori de fier – ca sa functioneze!
Altfel, ajungi in postura sa spui – “de luni ma apuc”… iar marti, cand esti intrebat de ce nu te-ai apucat, sa spui – “am avut treaba, dar promit ca incep de lunea cealalta”
Asta se intampla si cu relatiile si mai ales cu binele in relatii.
Trecand peste hormoni si idealizari stupide, relatiile se rezuma la indeplinirea nevoilor, iar aici riscam sa devenim foarte usor egoisti.
Da, de multe ori chiar nu ne pasa de nevoile celuilalt. De multe ori doar avem senzatia ca ne pasa. In realitate, suntem surzi si orbi si ne intereseaza doar propriile nevoi.
Iar atunci cand celalalt rupe “lantul de iubire”, ne aratam surprinsi si spunem – “vaaaai, dar cum si-a permis? Cum sa plece de langa mine, cand i-am oferit atatea?”…
De fapt, daca stai bine si analizezi, vei observa ca i-ai oferit orice altceva mai putin ceea ce-si dorea.
Se intampla adesea in relatii chestiunea asta!
Asa cum se intampla sa credem ca trebuie musai sa-i oferim celuilalt ceva wow. Si ne dam peste cap si incercam sa facem imposibilul, iar la final ne dam seama ca de fapt celalalt isi dorea niste chestiuni cat se poate de simple si de banale.
Mai devreme am citit un text pe Yourtango – este povestea unei femei care si-a propus sa faca o fapta buna pentru sotul ei, zilnic, timp de doua saptamani.
Ca si in cazul dietelor… si aici a inceput cu un rateu :))
Nu va enumar faptele bune pe care femeia le-a facut pentru sotul ei, ci trec direct la concluzii: “scopul meu nu a fost sa imi rasfat sotul intr-un mod wow, ci sa-l iubesc in cel mai simplu mod. Pe parcursul celor doua saptamani am realizat ca de cele mai multe ori ratez aceste ocazii, alegand in schimb sa imi vad de nevoile mele. Nu a fost usor sa duc acest experiment la bun sfarsit… insa a meritat. In cele doua saptamani, eu si sotul meu nu ne-am certat niciodata. In plus, starea lui de spirit s-a modificat mult in bine. In cea de-a doua saptamana, el se simtea atat de bine incat ma intreba mereu daca ma poate ajuta cu ceva, cu orice…
Cu cat se apropia de final acest experiment, cu atat eram mai dezamagita. Drept urmare… am decis sa-l continui. Bunatatea constanta ajuta cuplurile sa treaca mai usor peste crize! Care este cea mai buna invatatura a mea de pe urma acestui experiment? In mod surprinzator, nu este vorba despre cat de mult s-a schimbat sotul meu sau casnicia mea, ci despre cat de mult m-am schimbat eu!
Nu pot controla foarte multe lucruri in viata, insa pot controla momentele in care imi doresc sa fiu buna. Si cine ar trebui sa se bucure de bunatatea mea? Sotul meu! Stiu ca vor veni momente cand o sa-l invinuiesc pentru ceva. Insa atunci sper sa-mi aduc aminte de lectia pe care am invatat-o pe parcursul acestui experiment!”
Excelent!
Sigur, stiu ce reactii vor aparea imediat dupa acest pasaj – “vai, saracutii, deci tot noi sa facem lucruri pentru ei, ca ei nu sunt in stare”… “dar voi ce faceti pentru noi” etc…
Intotdeauna se intampla! Vedeti? Astea sunt reactii de oameni raniti si de oameni care nu-si mai doresc sa faca absolut nimic pentru altcineva.
Se intampla si in tabara cealalta!
Iar astea sunt rezultatele egoismului din relatiile anterioare.
Fix astea sunt efectele egoismului! Egoismul ucide bunatatea in cupluri.
Nu-i asa ca ar fi misto sa facem toti acest experiment? Si nu pentru doua saptamani, ci pentru toata viata?
Nu-i asa ca ar fi tare sa fim noi schimbarea pe care ne-o dorim in relatii si in viata in general?
Ba da, ar fi super-tare! Intrebarea este – de ce nu ne iese?
Nu cumva pentru ca in realitate nu vrem?
