Decembrie. Seara rece si ploioasa. Eu, studenta anul doi. Cum nu am ce face, ma apuc sa reorganizez dulapul de medicamente din casa, sa aruc ce a expirat. Constat ca la capitolul vechi si inutilizabil se inscrie cam toata trusa de mici urgente domestice, asa ca ma decid sa cobor la farmacia din colt si sa reinnoiesc stocul. Pe doamna farmacist o stiu de cand eram in scoala generala. Cand intru o apuca o bucurie suspecta.
-Ce bine ca ai venit ! Hai ca le-am dat liber la fete azi ca am crezut ca nu e lume si a fost asa aglomerat ca nici sa mananc nu am apucat ! Stai tu 2 minute la ghiseu, ca vad ca s-au potolit clientii, sa mananc si eu un iaurt.
Cum nu pot sa o refuz, ma trezesc farmacist de ocazie. In timp ce stau eu si admir rafturile, prima mea clienta deschide sovaitor usa.
-Buna ziua. Nu va suparati, aveti atelo…ateno…atelo…
-Atenolol, o ajut eu, privind usor circumspect o vanataie deja verzuie la tampla ei . (« alta pe care o bate barbatul si i se pare normal », ma gandesc)
- Asa, din ala. Aveti ?
- Da.
- Dati-mi si mie o cutie, va rog.
- Pai reteta aveti, doamna ? intreb eu binevoitoare.
- Acu’ nu am, da’ io am mai luat de aici de la dumneavoastra...
- Da-i, ma, da-o dracu de reteta! striga si mai binevoitoare tanti J., farmacista.
Ce sa fac, daca zice sa ii dau, ii dau.
- Doamna farmacista, astea are gust rau?
- Nu stiu, doamna, nu le-am incercat.
- Oare in mancare sa simte?
(Ce naiba are asta, nu e in stare sa inghita o tableta, vrea sa si le ascunda in mancare?)
- Nu stiu, doamna, v-am spus, nu le-am incercat.
- Da’ e adevarat ca daca iei prea multe poti sa mori ?
- Da, doamna. Aveti grija si respectati ce v-a zis doctorul.
- Cat da multe tre sa iei?
Incep sa ma alarmez. Asta vrea sa se sinucida!
- Doamna, doza de medicament mortala depinde de greutatea pacientului, de medicament, nu e asa simplu.(sunt anul doi, de unde mama ma-sii sa stiu???)
- Pai cam 100 de kile.
O privesc critic. N-are mai mult de 55 kile cu tot cu cizme. Hait ! Asta vrea sa il omoare pe barba-su si m-a luat pe mine de consultant stiintific. Iata-ma complice la crima ! Si tanti J. a disparut in depozit si nu mai apare. Cum dracu fac sa ii iau asteia cutia inapoi ?
- Ah, doamna, va rog sa imi dati putin cutia, cred ca v-am dat dintr-un lot expirat.
- A, nu-i nimic ! Da daca mori de la astea, in sange sa simte?
Brusc realizez ca tocmai m-am transformat din complice in faptas. Nu ea l-a omorat, ci aia de la farmacie care i-a dat medicamente expirate. Deja in capul meu nu se mai face diferenta intre ce e real si ce nu. Tot ce vreau e sa ii cutia iau inapoi. Un plonjon peste masa imi rezolva impasul.
- Doamna, de fapt trebuie reteta, imi pare rau. Mergeti la doctor sa va consulte.
- A, pai nu e pt mine ….. (Aha ! Am avut dreptate!) Stiti, barbatu meu nu e acasa si vine in ajun, si nu gasesc pe nimeni sa taie porcu. Ma gandeam sa ii pun astea in mancare, da’ mi-e ca sa strica carnea...
