Maturitatea. Cred ca a vorbi cu naturaleţe despre chestii intime cu cineva care ne place, nu e nimic absurd. Fără libido, n-are cum să se înfiinţeze dragostea... dar, toate la timpul şi locul lor.
A fi matur, în accepţiunea mea, înseamna să te umpli de experienta vieţii, să tonalizezi prin blazare excitarea, să nu mai crezi că tot ce zboară se mănâncă... şi o dată ce ai învătat aceste lecţii, restul sunt - scuze - maimuţăreli, gen "hai să ne prefacem ceea ce nu suntem". Le văd mereu la adulţi care se forţează să fie spontani sau să vorbească limba adolescenţilor. Execrabil. Popularitatea nu este o dovadă. Faptul că "fiecare ştie " poate să însemne prea puţin sau chiar nimic.
Mefistofelică această atitudine practicată fără pic de minte...prostia la rang de dezumanizare a celor mai evidente abrutizari, cultul adevarului pentru a nu silui în continuare conştiinţele. Paradoxal, tonic şi molipsitor nărav! Am fost surprinsă să aflu ca însuşi efortul meu de a-mi păstra echilibrul emoţional, detasându-mă de el (emty recycle bin, hihihih ) au fost pentru unii motiv de a-mi întoarce spatele sau de bârfă... Le mulţumesc! O paranteză sau *(asterisc, pentru neştiutori) : deşi ar părea logic ca mesajul pentru ejaculare să se formeze în creier, nu e deloc aşa. Semnalul pleacă din măduva spinarii , ca rezultat al contracţiilor muşchilor pelvieni şi ale muşchilor spatelui. Iată un nou înţeles al zicalei “Nu are coloană vertebrală”...Parcă e un Deja_vu demult fumat de un $Marlboro$ şi fără nicio Vendetta...( e la pachet, pachet incomplet....)
Totul e să priveşti cu detaşare astfel de provocări. Experienţa e ca un Montagne Rousse emoţional. La urma urmei există lucruri mult mai importante. Să ne bucurăm cu ce avem. Asta e lozinca, ăsta e modelul...cu asta defilăm.
Un poem irlandez spune:
De ce să-ti faci griji?
În viată, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi faci griji:
dacă eşti sănătos sau bolnav.
Dacă esti sănătos, n-ai de ce să-ţi faci griji.
Dar dacă eşti bolnav, sunt doar două lucruri pentru care trebuie să-ţi
faci griji: dacă te faci bine sau dacă mori.
Dacă te faci bine n-ai de ce să-ţi faci griji.
Dacă mori, sunt doar doua lucruri pentru care trebuie să-ţi faci
griji: dacă ajungi în Rai sau în Iad.
Dacă ajungi în Rai, n-ai de ce să-ţi faci griji.
Dacă ajungi în Iad.., o să fii aşa de ocupat să dai mâna cu toţi
prietenii tăi, că n-o să ai vreme să-ti faci griji!
Aşa că: de ce să-ţi faci griji?
Dar să fim Zen şi La Bună Vedere!